Prof. Marcela Duculescu, managerul proiectului vorbeşte despre implicarea tuturor pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului: “ Trecând în revistă principalele repere ale proiectului nostru pe parcursul acestei perioade, putem spune că în paralel cu activitatea instructiv-educativă din şcoli, au avut loc activităţi şi acţiuni, printre care ,,Marşuri ale curăţeniei’’, activităţi de informare, educare şi conştientizare privind protecţia mediului atât în şcoala noastră, cât şi în cele şase şcoli partenere, prin expunere de bannere şi afişe însoţite de mesaje ecologice, activităţi de pregătire în cadrul cărora au fost susţinute teme interesante de către specialişti competenţi din domeniul ecologiei sau din domenii conexe, precum inspectorul şcolar pe disciplina biologie Ion Bălan, profesorii Sorin Ciucanu (ed. tehnologică) şi Marcela Duculescu (biologie), dr. Gheorghe Lalău, fost şef al Administraţiei Parcului Naţional Ceahlău, etc.. Ca un element de noutate pentru o aşezare rurală din spaţiul montan al judeţului Neamţ, instalarea unui panou cu display video în centrul comunei Bicazu Ardelean are un efect considerabil asupra colectivităţilor locale privind conştientizarea necesităţii protecţiei mediului, cât şi asupra participanţilor la traficul rutier de pe DN 12-C care se deplasează pe direcţia Gheorgheni-Piatra Neamţ. Panoul expune imagini sugestive din activităţile noastre, însoţite de îndemnuri şi mesaje cu caracter ecologic. De asemenea, site-ul Şcolii Bicazu Ardelean (www.scoalabicazuardelean.ro), redă informaţii detaliate despre proiect, dar şi alte referinţe despre şcoala noastră, fiind completat pe parcurs cu informaţii şi evenimente din viaţa şcolii. Au fost editate calendare tematice şi a fost publicat primul număr al Revistei de Ecologie, urmând ca în luna noiembrie să apară numărul 2 al acestei reviste. Ultimele activităţi de anvergură au avut loc pe parcursul sezonului estival al acestui an, când s-au organizat şi desfăşurat  cele două tabere eco (la Durău şi în Delta Dunării, la Sulina) ,  o repetare de altfel, a celor din vara anului trecut.În cele două tabere condiţiile au fost excelente, au participat nu mai puţin de 50 de elevi şi 10 însoţitori în fiecare tabără. În final, ne-a fost alungată temerea care ne cuprinsese oarecum la început, dată fiind marea responsabilitate asumată în acţiuni de acest gen.Tocmai de aceea vreau să aduc sincere mulţumiri tuturor  colegilor mei care s-au implicat activ pentru buna desfăşurare a activităţilor din cadrul celor două tabere, cât şi copiilor participanţi, pentru comportamentul exemplar de care au dat dovadă. Sunt convinsă acum, că prin caracterul multidisciplinar al activităţilor din programul taberelor, obiectivele propuse au fost îndeplinite, personalitatea copiilor se situează acum pe o treaptă superioară atât în plan moral, cât şi în ceea ce presupune conştientizarea privind protecţia mediului în care trăim.Reuşita  acestor două tabere constituie o experienţă comună (cadre didactice – elevi), o punte de legătură sufletească între generaţii la standarde superioare, ce va dăinui sub nobilul imperiu al sloganului călăuzitor nouă, ,,Împreună pentru natură!’’.Prin toate activităţile propuse şi desfăşurate în cadrul proiectului, am dorit şi cred că am reuşit ca elevii noştri să înţeleagă că astăzi, mai mult ca oricând, este foarte important cum privim natura şi cum pătrundem în natură. Iubirea şi admiraţia pentru natură să nu se rezume la o simplă declaraţie faţă de frumuseţile ei şi că ,,A iubi natura nu înseamnă doar dorinţa de a fi în mijlocul ei, ci şi a acţiona în folosul acesteia, a milita pentru ca să nu fie afectată de acţiunile noastre’’.Noi, cadrele didactice avem datoria profesională şi morală să le dezvăluim celor pe care îi educăm faptul că ,,Natura trebuie să fie ca o carte ale cărei file trebuie răsfoite cu grijă, pentru a fi păstrate curate şi nicidecum a fi rupte sau murdărite’’.Directorul Cornel Duculescu: “Trăiesc bucuria deplinei satisfacţii” Prof. Cornel Duculescu, directorul şcolii ce a câştigat proiectul este mulţumit de schimbările aduse în mentalitatea elevilor şi în viaţa comunităţii: “Localizarea geografică de excepţie a Bicazului Ardelean, în inima Carpaţilor Moldo-Transilvani, între două entităţi montane speciale cu regim de arii naturale protejate – Ceahlăul şi Cheile Bicazului-Hăşmaş reprezintă o motivaţie importantă pentru o educaţie ecologică serioasă şi profundă, care să ne dea speranţa unui trai sănătos, într-un mediu curat, aspiraţie invocată şi de titulatura proiectului nostru. Aflându-ne spre finalul proiectului, ţin să îmi declar mulţumirea pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor cuprinse pînă în momentul de faţă. Copiii noştri etalează mult mai multă atenţie faţă de natură, au un comportament superior faţă de mediul în care trăiesc. Dată fiind amploarea şi generozitatea acestui proiect educaţional, şi mă refer în mod special la cele două tabere care s-au repetat în această vacanţă de vară, sunt sigur că şi aceşti copii care au fost selecţionaţi în aceste tabere, au înţeles sensul acţiunilor noastre şi totodată au fost încântaţi de diversitatea unor peisaje minunate, împletită cu diversitatea culturală, social-istorică şi cu biodiversitatea unui spaţiu geografic relativ restrâns, dar care este atât de generos. Trăiesc bucuria deplinei satisfacţii că prin derularea până la final a acestui proiect cu tematică ecologică, raportat la un spaţiu relativ extins, dominat de falnicul Ceahlău, am putut oferi elevilor noştri, prin aceste tabere, o lecţie de viaţă extrapolată unui spaţiu special care este Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, o mostră a ceea ce presupune respectul faţă de natura înconjurătoare şi necesitatea de a o proteja”.Delta Dunării – paradisul verdeUnul dintre profesorii însoţitori în tabăra din Delta Dunării, prof. Elena-Alina Suciu, retrăieşte bucuria acelor zile speciale petrecute în paradisul verde: “Cine nu-şi doreşte să viziteze Delta? Am pornit de cu noapte în această aventură, plini de nerăbdare şi multe aşteptări.  Cu cât ne apropiam, cu atât creştea şi neliniştea. La Tulcea ne-am îmbarcat pe vaporul Moldova, predestinat parcă pentru a nu uita de unde am venit. E multă oboseală, dar călătoria pe Dunăre nu ne lasă  timp de pierdut. De pe punte admirăm  cu atenţie malurile canalului  Sulina, cel pe care vom naviga până vom ajunge la destinaţie. În final am ajuns în tabără. Hărmălaia copiilor nu trădeză oboseala, parcă îşi doresc să vadă marea şi plaja cu nisipul cel mai fin. După repartizarea în camere şi despachetarea bagajelor  s-a trecut la organizarea taberei.Călătoria în Delta Dunării pentru mulţi dintre noi reprezintă o aventură cu bărcuţele într-un ţinut mult mediatizat şi pentru cei mai mulţi necunoscut încă. Apă caldă, stuf cât cuprinzi cu ochii, nuferi galbeni şi albi îţi însufleţesc privirea. Legănatul uşor al bărcii aduce fiori şi mici stropi de apă. Nagâţi, egrete, dar şi pelicani speriaţi ne introduc într-un tărâm de basm.Ne dorim ca în viitor să revedem Delta, nisipul, scoicile şi valurile spumoase ale mării. Te salutăm, pământ tânăr al ţării! ”.Învăţătoarea  Liliana Ţepeş-Greuruş povesteşte aproape poetic zilele de linişte şi încântare petrecute la Sulina: ”Pace…liniște…frumusețe…departe de lumea agitată, departe de grijile tuturor oamenilor, acolo, la Sulina am simțit fremătând cel mai tânăr pământ românesc, alături de copii curioși și avizi de cunoaștere. O mână dumnezeiască a putut crea  un astfel de rai al păsărilor, al vegetației, al peștilor pentru ca noi să putem să ne bucurăm de el. Am respirat și am simțit briza mării amestecată cu mireasma Dunării, acolo unde cele două ape se întâlnesc pentru a rămâne nedespărțite.Am rămas cu amintiri frumoase, cu mulțumirea în suflet pentru șansa oferită de inițiatorii proiectului, cu nostalgia revederii mării și a Dunării, cu energie pozitivă pentru o perioadă lungă de timp și cu multe cunoștințe de împărtășit. Minunatele zile petrecute împreună cu colegii și elevii noștri ne-au unit mai mult și ne-au sporit dorința de a lucra împreună ca într-o mare familie. Toate acestea îmi vor umple sufletul până la viitoarea întâlnire cu Sulina, cu Dunărea și cu Marea Neagră ”.Oare câte străzi paralele are Sulina?E întrebarea la care a încercat să răspundă prof. Sorin Ciucanu pe parcursul taberei de la Sulina: „ Vaporul plutește lin dinspre Tulcea către Sulina, lăsând în urmă localităţile Gorgova, Maliuc, Crișan. Delta își dezvăluie pe rând frumusețile: câmpuri pline cu stuf, lacuri pline cu păsări exotice, case acoperite cu stuf… Aparatele foto nu mai prididesc în a surprinde  minunatele peisaje. Spre seară ancorăm în port. Sulina ne primește cu aerul său cosmopolit, iar tabăra este la doi pași. Doamna profesor Marcela Duculescu – managerul proiectului, ne împarte jovial cheile la camere. În sfârșit ne putem odihni. Suntem mulțumiți, e bine la noi în tabără.(…) Astăzi în afara celorlalte activități vizităm farul vechi din Sulina.Farul a fost construit între anii 1869-1870. Are o înălțime de 17,34m şi formă tronconică. Accesul către cupola farului se face pe o scară metalică în formă de spirală. Farul a găzduit cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez cunoscut sub pseudonimul literar de Jean Bart. Din turn ni se deschide o frumoasă panoramă, admirăm clădirile vechi ale orașului Sulina, cursul brațului Sulina către mare, golful Musura, coloniile de păsări: lebede, pelicani, egrete. Spre seară o plimbare pe faleza Dunării este binevenită. Suntem pe Strada 1 ce găzduiește vechea clădire în care a funcționat Comisia Europeană a Dunării până în anul 1921,  Biserica ortodoxă Sfinţii Alexandru si Nicolae, primăria orașului, numeroase pensiuni printre care Jean Bart, în care a locuit marele scriitor”.Şi elevii au rămas cu amintiri de neuitat. Printre ei  Andreea – Sorina Ciucanu din clasa a III-a: “Din Tulcea am plecat cu vaporul Moldova către Sulina, iar pe traseu am făcut numeroase fotografii cu imagini din Deltă. Mi-au plăcut căsuţele mici acoperite cu stuf, păsările şi animalele din Deltă. La Sulina am descoperit că avem acces şi la Marea Neagră, deci e un loc minunat. Soarele a fost blând cu noi, iar apa caldă, nisipul fin numai bun de făcut castele pe care să le ornăm cu  scoici şi melcişori. Ne-am plimbat pe cananalele din Delta Dunării cu o ambarcaţiune cu motor. Am surprins câteva imagini deosebite cu lebede, pescăruşi, egrete şi chiar un pelican. Am vrut să prind şi un peşte, dar nu a vrut să se agaţe de cârligul undiţei aşa că m-am mulţumit cu cel pe care l-am mâncat la cantina taberei. A fost o vacanţă de neuitat. Mi-a plăcut foarte mult şi vreau să le mulţumesc doamnei profesor Marcela Duculescu – manager de proiect şi domnului director Cornel Duculescu, care m-au ales să particip la această tabără din cadrul proiectului „Educaţie pentru mediu. Educaţie pentru sănătate”.Ceahlăul, redescoperit în lumina inocenţeiElena-Diana Suciu priveşte Ceahlăul şi frumuseţile lui cu ochiul inocent al copilului de 9 ani: “Cu mari emoţii am plecat în prima tabără din viaţa mea de elev. Un autocar frumos ne aştepta în faţa şcolii ca să ne ducă în staţiunea Durău. Am uitat de emoţii şi am pornit la drum. Acolo a fost minunat, am avut un program frumos, în fiecare zi ne-am plimbat, am vizitat multe obiective, am participat la diverse activităţi. Am fost la Cascada Duruitoarea, la Copacul singuratic, am vizitat mânăstirea Durău şi am admirat pictura lui Nicolae Tonitza. Concursul pe echipe organizat de domnul director Duculescu Cornel a fost foarte emoţionant. În ultima seară am avut parte de focul de tabără, în jurul căruia am cântat şi ne-am distrat. În ziua în care ne-am întors am vizitat Palatul Cnejilor şi Muzeul Etnografic din comuna Ceahlău. Ne-am întors cu bagajul plin de voie bună şi de amintiri frumoase”.Cosmin Handaric, elev în clasa a VII-a, retrăieşte şi el bucuria taberei din Durău : ”Vara acestui an mi-a adus prilejul de a participa la una din cele mai frumoase tabere din ţară, cea din Durău. Peisajul m-a acaparat din prima clipă, chiar dacă locuiesc în zonă de munte, misterul şi frumuseţile de la poalele Ceahlăului m-au impresionat de fiecare dată.  Am desfăşurat diverse activităţi care au avut în prim plan: protejarea naturii, conservarea ei şi păstrarea unei legături strânse cu mediul înconjurător. Drumeţiile organizate alături de cadrele didactice şi organizatorii proiectului ‚,Educaţie pentru mediu, educaţie pentru sănătate’’ ne-au încântat. Poveştile fiecărui loc vizitat –  stejarul singuratic, cascada Duruitoarea şi Palatul Cnejilor – ne-au captat atenţia şi ne-au îmbogăţit cultura generală. În programul acestui proiect, din respect pentru natură, am organizat, împreună cu profesorii, organizatorii taberei şi desigur cu ceilalţi colegi, o acţiune de strângere a deşeurilor din zonă. Mulţumiri organizatorilor proiectului ,,Educaţie pentru mediu, educaţie pentru sănătate’’ pentru  această tabără minunată şi cadrelor didactice care ne-au învăţat, încă o dată, că natura trebuie respectată şi iubită, ea fiind darul lui Dumnezeu”.O lecţie pentru viitorGeorgiana –Alexandra Bârsan, elevă în clasa a XI-a, crede că aceasta a fost cea mai frumaosă vară a ei: “Proiectul “Educaţie pentru mediu, educaţie pentru sănătate” mi-a oferit ocazia să descopăr minunăţiile locului în care trăiesc dar să cunosc şi o altă latură a pământului românesc, predominat de ape, faună şi floră total diferite de ce am întâlnit până acum. În prima tabără din acest an, cea de la Durău, am învăţat să apreciem meleagurile noastre strămoşeşti, să descoperim misterele muntelui Ceahlău şi să ne dezvoltăm atât fizic, prin varietatea activităţilor în aer liber, cât şi spiritual prin dezlegarea legendelor Muntelui Sfânt sau vizitarea unor locuri culte precum Mănăstirea Durău. A fost o tabără de neuitat, ne-am distrat mult, însă să nu uităm de cea de-a doua tabără petrecută în inima Deltei Dunării, la Sulina. Aceasta a întrecut orice aşteptare a noastră şi ne-a oferit ocazia să vedem o altă latură a României. Plimbările pe Dunăre, cu vaporul, ne-au ajutat să ne îmbogăţim cunoştinţele cu noi informaţii, iar timpul petrecut pe plajă, la confluenţa Dunării cu Marea Neagră, a reprezentat un prilej numai bun pentru relaxare. Prin această tabără am cunoscut cu adevărat Delta Dunării, un loc frumos şi bogat, ce ne aparţine, care ne-a găzduit, care ne-a iubit şi de care ne este foarte dor. La revedere, tabără dragă şi îţi mulţumesc că mi-ai oferit atât de multe, care cu siguranţă îmi vor fi de ajutor, în viitor”.